Motto:
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, stiti voi, … Mos Craciun…
Povestea incepe in urma cu douazeci si ceva de ani… cand, intr-o luna calduroasa de august se nastea un baietel usor supradimensionat… si nu, nu pe fondul nefericitelor evenimente de la Cernobîl.
Mi-am dorit mereu sa astern paragrafe care nu au nici un fel de legatura unul cu celalalt, iar acum am in sfarsit ocazia sa o fac
(nu va convine, scrieti si voi acasa sau dati un anunt la ziar).
Si ca sa nu bat campii prea tare, ca doar timpul tot pe bani se vinde, presupun ca ne amintim cu totii povestile copilariei gen Alba ca Zapada, Sleeping Beauty (in romana e tradus atat de prost incat as putea sa vars, asa ca prefer titlul dat de Fratii Grimm – même si à l’origine l’histoire s’appelait La Belle au Bois dormant), Cenusereasa, etc… Ei bine, daca dupa ce auzeau povestile astea, fetitele cu codite se inchipuiau in pielea personajului feminin, ajuns la o maturitate relativa, personajul povestii noastre – baietelul usor supradimensionat – realizeaza ca poate nu se inchipuia in pielea personajului feminin, dar undeva dupa varsta jocurilor de-a mama, tata, doctorul si asa mai departe, si el incepea sa viseze la Fat Frumos… si inca mai viseaza.
[…]
E de la ei as spune…, doar ca nu o spun pentru ca risc sa devin prea previzibil
[…]
A, da, sa ma prezint. In povestea asta ma numesc “Q” (aflam ulterior cui corespunde acronimul), acesta e blog-ul meu (dupa lupte seculare) si am (ne)placerea sa va prezint viata vazuta prin ochii mei hipermetropi si astigmati.
Nota : Daca devin prea boring, nu ezitati sa faceti uz de ouale si legumele alterate din dotare !
Anyways, imi revine acum in minte… Mitul Androginului in varianta lui Platon, pe care din memorie il citeam acum niste anisori… pe vremea cand ma date-uiam cu un tanar care lucra pe la MEC (pe vremea aceea Ministerul Invatamantului), dar toate acestea si mai multe, intr-o varianta mult mai structurata si mai plina de sens, in episodul urmator.
Va urma…
Vad vise-ntrupate gonind dupa vise,
Pân’ dau în mormintele ce-asteapta deschise,
Si nu stiu gândirea-mi în ce sa o sting:
Sa râd ca nebunii? Sa-i blestem? Sa-i plâng?
La ce?… Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu sa fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trait-ai anume ca astfel sa mori?
De e sens într-asta, e-ntors si ateu,
Pe palida-ti frunte nu-i scris Dumnezeu.
(M. Eminescu, Mortua Est!)
A, da si apropo, Q stands for Queer.
Oricum, nu stiu despre voi, dar eu m-am prins demult despre ce e vorba.